Papusa de portelan

[Splendora Cromwell]

Multumesc. Ii raspunse cu un zambet inselator pe chip si se aseza. Spune-mi, Agnes... ii rosti ea numele, mai mult pentru al retine, din ce casa faci parte? Si u, nu pentru ca am o oarecare curiozitate insa nu imi amintesc sa te fi vazut pe la viperini. Mai adauga, mutandu-si privirea la ea cu o clipire, dupa care continua: si nu, nu vreau sa crezi sau sa te simti interogata'; imi place doar sa aflu cat mai multe lucruri despre noile mele... cunostinte.
Lua inca o bucata de friptura si incepu sa mestece incet, inconjurata de un sentiment straniu, de parca ar uita ceva. Ah da. Nu ii raspunsese inca la intrebare. Ce necivilizat!
Iarta-mi proata crestere, nu-i nevoie sa te scuzi. Si cum se obisnueste sa dai un raspuns inainte de a adresa o noua intrebare, da-mi voie sa iti satisfac curiozitatea. Sunt o fire singuratica, nu pot spune ca am prea multi prieteni aici. Imi place aici. E atat de liniste. Afara nu e decat un vacarm neincetata, iar cateodata, pur si simplu simt nevoia sa ies din el.