october and...june

[Veronique A. Dupont]

• Se indrepta cu pasi repezi catre locul indicat si zambi fara a se mai putea controla cand vazu numele mamei sale inscriptionat pe trofeu.
  'Nici eu nu sunt mandra' spuse fata de parca i-ar fi putut citi gandurile vrajitorului. 'In plus, nu m-a iubit niciodata. Mereu am fost cea care gresea mereu si care nu era in stare de nimic. La Helena tinea cel mai mult' sopti fara vreo urma de regret in glas. Se obisnuise cu acel gand si il acceptase cu mult timp in urma. Invatase sa nu-i pese de ce credea ea. Pana la urma, fosta viperina realizase mult mai multe lucruri in viata decat mama sa, cea fara de pacat. 'Mereu m-am inteles bine cu tata. Cred ca seman cu el. Stii, el n-a fost la Hogwarts, ci la Beauxbatons, dar mereu imi spunea ca daca ar fi venit aici, ar fi picat la viperini' zise ea mandra. Tinuse la tatal sau, iar amintirea lui n-avea niciodata sa moara in sufletul fetei. Nu-l iubise, nici pe el si nici pe vreo alta ruda in afara de sora sa, dar il respecta si il simpatiza intr-o anumita masura.
  'N-am fost copilul perfect in ochii niciunuia dintre ei, dar Jacques - nu obisnuia sa-si strige parintii dupa apelative comune precum mama si tata - nu a renuntat la mine. El m-a invatat tot ce stiu azi si el m-a comvins sa ma alatur devoratorilor. Nu stiu daca aceea a fost alegerea buna, dar cand am ales nu aveam alta optiune.'