october and...june

[Veronique A. Dupont]

• Cand il auzi pe barbat rostind numele surorii sale simti o anumita detasare. Chipul Helenei ii veni in gand si si-o imagina exact cum arata ea cu vreo trei ani in urma. Avea ochii verzi patrunzatori, parul saten si foarte usor ce-i cadea pana putin mai jos de umeri, iar pielea ii stralucea in lumina noptii. Iubea acea imagine cu ea in care decorul era Padurea Interzisa. Isi amintea vag si de Bell si de un anumit varcolac, dar in gandul sau predomina imaginea surorii sale. Nu credea ca ar fi mai putut-o imagina asa cum era cand o intalnise in urma cu jumatate de an in Padurea lui Dean. Pentru ea vechea Helena murise, iar in locul ei aparuse o razboinica cu inima de piatra ce era in stare sa faca orice pentru a-si indeplini telurile. Nu putea spune ca aceasta noua personalitate o deranja, dar pierduse toate lucrurile pentru care o iubea. Isi pierduse caldura, umanitatea si zambetul inocent ce-i aparea pe chip de fiecare data cand stia ca trebuie sa faca ceva gresit.
  'Nu. N-am cum s-o schimb. In plus, ea este o vrajitoare demna, poate chiar mai demna decat mine' zise ea incercand sa-si apere sora. 'Conteaza mult modul in care ai fost crescut. Eu, una, am fost crescuta cu multa ura si mereu s-au asteptat lucruri marete de la mine. Helena, in schimb, a fost iubita si adorata de mama noastra. Ea era copilul perfect. Inocenta sa a fost furata de oameni si de rautatea acestora. Eu, in schimb, n-am fost niciodata inocenta.'