Dès Que J'Te Vois

[Kurt F. Malfoy]

• Femeia se apropia din ce in ce mai mult,din ce in ce mai sigur. Da,fara nici un fel de indoiala. Ea era. Cand ii vazu mana apropiindu-se de corpul lui,se simti cuprins de o dorinta aparte. Femeile care dadeau mana barbateste nu ii spuneau nimic,lasandu-l rece. Ori prea practice, ori independente. Nu ii placea nici una dintre acele categorii. Asa ca ii lua mana delicat,sarutandu-i-o,desi in opinia lui numai creaturile cele mai vrednice de respect puteau avea onoarea de a isi intalni pielea cu buzele lui fierbinti.
  ''Carsten Wildrig.Incantat.''
  Isi ura numele,ca orice altceva care tinea de el si de umanitatea sa. De fiecare data cand realiza ca era inca viu,nu putea sa nu se intrebe daca nu cumva fusese blestemat. Nu ii placea sa isi aminteasca de el insusi ca de o creatura,ca de o fiinta vie ci mai degraba ca o idee ambulanta, o bucata de carne care gandeste si uneori mai simte. Uneori? Foarte rar,daca e sa ne referim la sentimente calde,nobile,caci ura si dispretul ii umpleau venele pana la refuz. Atunci incepea sa de-a pe-afara,prin epitete usturatoare si jigniri care lasau loc de intrebari. Era oare normal?
  '' Iarta-ma pentru faptul ca te-am deranjat.''
  Desi de cele mai multe ori femeile il speriau din cauza faptului ca erau facute din contradictii,el o invitase. De ce? Instinctiv.