Erase and Rewind

[Bell Evans]

• Clipi usor confuza, dar clatina usor din cap si alunga sirul de idei lipsite de sens; uneori cadea pe ganduri in timpul unei conversatii iar cei din jur ajungeau sa o priveasca intr-un mod ciudat. Nu era bolnava mintal, nu era nici macar bolnava; doar ca oboseala isi spunea in cele din urma cuvantul. Toate acele nopti nedormite trebuiau sa aiba si ele niste urmari; se concentra mult mai greu si cateodata se trezea intr-un loc, incercand sa realizeze de ce ajunsese acolo, sau, mai important, cum ajunsese acolo. Mintea ii juca feste in cele mai nepotrivite momente.
  
  "-Mereu ies pe coridoare la ora asta" murmura tanara, cu o urma de zambet; isi pastrase acest vechi obicei si probabil nu avea sa renunte prea devreme la el. "Totusi, nu am idee de ce am venit tocmai aici" continua ea, intorcandu-si privirile spre barbat. "Tu cum de ai ales Sala Armurilor, Sal?" intreba Bells, cu o voce limpede.
  
  Nu credea in coincindente. Si nici nu le confunda cu destinul; era ceva care ii adusese pe toti trei acolo, in acea seara. Ceva dubios probabil, pentru ca ea nu avea nicio idee in legatura cu ce putea fi.