Where I stood

[Bell Evans]

• Bell zambi, incantata de indrazneala viperinei; nu o cunostea, dar o mai vazuse prin castel in vremea cand era eleva.
  
  "-Eu sunt Bell Evans" raspunse ea, cateva clipe mai tarziu.
  
  Isi aminti de ultima ei vizita in Bucatarie; fusese cu un an in urma - aproape era socata de faptul ca nu mai trecuse pe acolo de atat de mult timp. Comoditatea; prefera sa cheme un spiridus in Turn decat sa coboare un milion de scari si sa indure frigul coridoarelor. Era mai mult un chin pe timp de iarna decat o placere. Dar in acea seara se simtea bine ca venise; se simtea ca in vremurile de demult, cand petrecea timp cu spiridusii alaturi de sora sa.
  
  Ofta incet, realizand de fapt cat de mult timp trecuse. O vesnicie - nici nu mai tinea minte unele amanunte; se intreba ce facea Rose in acel moment. Nu mai primise niciun raspuns la scrisoarea sa de doua saptamani, iar Eowyn nu se intorsese nici ea. Si totusi, nu se ingrijorase; stia ca drumul e lung, plus ca era si iarna.
  
  "-Deci toate trei sunteti viperine" murmura Bells, trezita din ganduri. Fusese mai mult o afirmatie decat o intrebare.