let it snow with screams

[Astrid Eir Osmund]

• I se parea straniu raboiul de sentimente ce se ducea in interiorul sau. Era gresit sa zica ca-l iubea pentru ca abia daca-l cunostea, dar nici nu putea spune ca-i era indiferent. Ii placusera si alti baieti inainte, dar sentimentele pe care le avea pentru el erau intensificate de o mie de ori. Inima ii batea cu putere si abia daca mai putea respira de multe ori. Il tragea mai aproape de ea strangandu-se le pieptul sau si pierzandu-se in mirosul sau. Nu mai fusese niciodata atat de apropiata de cineva si nici nu stia ce ar fi trebuit sa faca.
  
  'Crezi in fantome?' intreba ea soptit cand Victor isi dezlipi buzele de pe fruntea sa.
  Stia ca intrebarea nu era tocmai potrivita pentru acel moment, dar vroia sa-si impartaseasca trauma. Un singur om mai stia de ce i se intamplase, dar nu-i spuse nimic in detaliu si nici nu-i impartasise povestea pana la capat. Tinea totul pentru ea. Pana in acel moment.
  
  Isi inchise ochi si incerca sa se faca mai mica decat era. Ar fi vrut sa dispara in acel moment, dar ar fi riscat sa-l piarda pe el. Nu vroia nici macar sa-si imagineze cum ar fi fost viata sa daca s-ar fi prefacut ca nimic din toate acelea nu se intamplasera si ca totul fusese doar o iluzie. Avea sa traiasca o viata intreaga gandindu-se cum ar fi fost daca ar fi ramas.