Where the lonely ones roam

[Agnes Marie Lovel]

De obicei hoinarea prin castel . Nu avea stare nici cat sa stea in camera de zi ...daramite in dormitor . Traversa coridoarele , topaind vesela atingand peretii de piatra pe la colturi care erau deja destul de zgariati . Paru ii flutura pe langa corp , respectand legea gravitatiei si aterizand din nou pe spate .


Voiosia care o stapani pe moment era pur si simplu ciudat de puternica , fiindca nu-si putea cintrola muschii fetei . Trecu o data prin fata peretelui in fata caruia se afla mereu cand avea vreo problema sau vreun gand care o macina . Se indeparta sustinand ca era tarziu si probabil nu era nimeni in Camera Necesitatii . La coltul peretelui urmator se opri .. isi intoarse capul inapoi dupa care pasi inapoi , orpindu-se direct in fata peretelui anterior . Vreau companie . M-am plictisit de singuratatea asta infernala . Observa ceva stralucitor ... probabil era vre-o brosa sau o bucata dintr-o oglinda sparta .

Trecu a treia oara prin fata peretelui atat de familiar , si observa cum usa lua forma si semnele antice apareau pe suprafata acesteia . Intra inauntru fara sfiala ... inchizand usa din urma ei . Mirific . Observa o carte veche care parea neatinsa , incat intinse mana inspre ea , apucand-o in palme si frunzarind-o plictisita . Un zgomot o facu sa tresara usor speriata . Hei ?