it's you and me against the world

[Bell Evans]

• Tacerea era atat de adanca, incat i se paru ca o putea auzi in sopotul ei nesfarsit, umplandu-i auzul; lacrimile fierbinti inca strabateau obrajii palizi, lasand dare umede in urma lor. I se parea ca toata blandetea din lume era cuprinsa in jurul bratelor ce o strangeau cu putere; gasea acolo aproape tot de ce avea nevoie ca sa inceapa din nou cu fruntea sus. Vedea in el un fel de tata, desi nu era prea sigura in legatura cu asta.
  
  Carsten se misca incet, inlantuindu-i din nou talia subtire cu bratele astfel incat ea sa stea cu capul pe umarul sau; inchise ochii, ghemuindu-se si mai tare si incercand sa alunge toata furtuna de sentimente din interiorul sau.
  
  "-Multumesc" sopti Bells, incet. "Pentru tot.."