Where the lonely ones roam

[Bell Evans]

• Il privi putin mirata, intorcandu-se spre micul grup cu care statuse pana atunci; se uita si in celalalt capat al salii, vazandu-l pe Carsten de unul singur. Ofta incet si incepu totusi sa mearga in spatele lui Sal.
  
  "-Chiar vrei sa pleci? Nu e nevoie sa o faci doar din cauza lui Carsten, stii asta" sopti ea, vorbind cu glasul usor ridicat pentru a o auzi. Nu il mai atinse, drept consecinta a micului 'sfat' primit cu cateva zeci de minute in urma.
  
  Nu voia sa mai supere pe nimeni; ar fi dat orice sa dea timpul inapoi cu cateva ore in urma si sa nu se mai fi bagat intre cei doi. Eventual poate ar fi fost mai bine nici sa nu fi venit in Camera.
  
  Totusi, insista pret de cateva clipe, asteptand ca Sal sa se razgandeasca; astepta indelung, in timp ce simtea deja privirile celor din jur atintite pe figurile lor. Pentru prima data in viata, nu-i mai pasa; nu voia sa il piarda si pe el.
  Trebuia sa gaseasca o cale comuna de a impaca pe toata lumea; dar nu reusea de fiecare data.
  Il simti pe Nate in spatele sau si isi pleca privirile, oftand; spera sa nu plece si el. Spera sa nu inceapa sa plece toata lumea din cauza micului incident care se petrecuse; puteau sa o ia totusi de la capat.
  
  "-Continuam petrecerea?" intreba ea, intorcandu-se spre restul lumii aflate acolo.