echo

[Camilla E. D'Angelo]

• Ii zambi larg pentru ca se bucura atat de tare ca-l avea din nou alaturi. O intelegea perfect si spunea cuvintele cele mai potrivite la timpul corect. Avea nevoie cu disperare de cineva care sa-i spuna ca totul avea sa fie bine, iar Serena era plecata in vacanta. La inceput crezuse ca nu se va descurca fara prietena sa cea mai buna, dar perzenta lui Alex o linistea. Stia ca in acel moment avea pe cineva pe care putea conta si care o putea ajuta daca ar fi avut nevoie. Isi amintea perfect ca se putea baza pe el in orice situatie, iar acel lucru o facea sa-si doreasca, macar pentru cateva secunde, sa traiasca din nou.
  Statuse in ultimele luni inchisa in castel intre peretii reci de piatra si privise absorbita de propria sa imaginatie la realitatea ce se infatisa in fata sa ca intr-un vis. Refuzase sa traisca in aceeasi lume cu ceilalti oameni si sa joace dupa regulile lor. Nu avea vise si idealuri comune cu societatea contemporana, iar modul in care aceasta gandea o nelinistea. Cum ar fi putut fi cineva multumit doar cu lucrurile pe care le avea? Cum de nu visa el la ceva mai bun? Toate acele interbari o tinueau treaza noapte de noapte.
  Ii placea sa viseze si incerca cu disperare sa inteleaga lumea ce o inconjura si lucrurile dupa care cei din jurul sau alergau. Ar fi vrut sa fie si ea normala si sa gandeasca ca ei, dar ceva o oprea de fiecare data. Era ca si cum ar fi fost creata pentru ceva mai maret, un inteles ce nu era accesibil tuturor, iar ea trebuia sa-l gaseasca.
  
  'Deschide geamul larg' ii spuse viperinului si se uita insistent catre fereastra. Avea nevoie sa simta racoarea noptii tarversandu-i pielea pentru ca era constineta ca acela era singurul mod in care ar fi putut sa se simta din nou vie.