echo

[Camilla E. D'Angelo]

• Observase cat de repede isi terminase baiatul tigarea, dar nu vroia sa spuna ceva. Intelegea oarecum ca nici el nu era in apele sale si nu dorea cu niciun chip sa-l enerveze. Trebuia sa actioneze cu tact si sa-i fie alaturi pentru ca pana si cei mai buni luptatori aveau nevoie de cele mai multe ori de un sprijin.
  
  'Desigur' zise in soapta, iar apoi se ridica in picioare. Se indrepta spre el si statu in fata lui fara a spune ceva. Sper sa-l auda pe viperin zicand macar un cuvant, iar apoi discutia sa curga de la sine. Nu vroia sa-l streseze cu intrebari, ci sa spuna el ce avea pe suflet. Se ruga, insa, ca el sa mai aibe inca incredere in ea.
  
  In ultimul an se schimbasera multe, dar ea ramasese la fel. Era rece, distanta si destul de bipolara, dar era atenta la prietenii sai si ii sustinea in tot ceea ce faceau. Ar fi putut parea insensibila de cele mai multe ori cand raspundea folosindu-se de sarcasm si tonul sau ironic specific, dar in interiorul sufletului nutrea dragoste pentru toti cei apropiati de ea. Ii tinea aproape, ii certa cand greseau, ii rasplatea cand faceau ceva bine si ii iubea mai mult ca niciodata cand acestia erau raniti. Probabil suferea de acea boala in care incerca sa vindece pe toata lumea chiar daca subiectii in cauza nu sufereau cu adevarat de nimic. Ii placea sa trateze, sa bandajeze si sa iubeasca orice fiinta ar fi parut fi la ananghie, dar reusea mereu sa se opreasca la timp pentru a nu-i imbolnavi mai apoi de o boala noua ce nu tinea cu nimic de afectiunea lor anterioara.