The old man's book

[Bell Evans]

• Inchise ochii si incerca sa-si calmeze respiratiile intretaiate; practic plangea cu sughituri, exact ca un copil mic si se simtea mai vulnerabila ca niciodata. Nu voia sa fie asa, nu mai voia sa starneasca mila si sa primeasca doar compatimiri din partea celorlalti. Stia ca Sal nu privea lucrurile asa si considera ca poate avea grija singura de ea, lucru ce ii sporea oarecum increderea in propriile forte; dar sa fie acolo, sa afle ca Ariadna era de fapt un Horcrux si ea o folosise - devenise deja mult prea mult. Isi forta limitele pana la un punct in care intreaga sa fiinta ceda si cerea implorare, iar atunci era cazul sa se opreasca si sa reflecteze macar putin la greselile comise, ireparabile.
  
  "-E in regula" reusi ea sa spuna, in cele din urma. "Eu am insistat sa ma bag in asta, eu suport consecintele. Nu e vina ta pentru prostia mea" concluziona Bells, cu vocea soptita.
  
  Ii simtea bratele strangandu-i cu putere si in acelasi timp blandete trupul cuprins de tremur; nu stia daca era de la frig, de la frica sau de la amandoua. Voia doar sa plece de acolo, sa se elibereze de toata presiunea si stresul care ii apasau fiecare respiratie si fiecare gand. O chinuia, o speria si o facea sa para cea mai slaba fiinta din lume.