Funny Faces

[Asaki Sayoko]

-Vezi? Clasic, manipulare mintală de cea mai joasă speţă, întări cu convingere şatena. O fi ceva putred, dar am luat tabloul posedat. Îi dăm foc şi gata.

Apoi, cu calm, lăsă mânerul uşii duble din mână şi ieşi pe coridor. Merse o vreme înainte, privind doar duşumeaua, apoi, după vreo douăzeci de metri, se opri, privind curioasă împrejur. Avusese două motive. Întâi, că ştia foarte bine că după parcurgerea distanţei mai sus menţionate, trebuia să se ivească posibilitatea unei schimbri de direcţie, pe când, pe unde mergea ea, pereţii continuau nestingheriţi să fie cât de compacţi şi întregi puteau ei.

Pe urmă, podelele din Hogwarts erau din piatră mată şi nu aveai nici o şansă să îţi vezi reflexia în ele. Privi în faţă. Un coridor nesfârşit. Privi în spate. Uşa Sălii Portretelor se vedea doar ca prin ceaţă. Forţându-şi la maxim autocontrolul, merse cu spatele până intră înapoi în cameră.

-Ăsta, spuse ea, cu o voce uşor spartă, nu mai e Hogwarts.