I think I know you

[Lexie Stryder]

• Lexie ii zambi lui Natalie si ii intoarse imbratisare, dandu-si insa seama ce ciudat era sa stea ea oe jos. Da, ei bine, Sala Armurilor era camera in care se simtea cel mai in siguranta din castel, dupa pivnita viperinilor, asa ca se obisnuise sa se faca comoda. Si cum nu era niciun scaun prin jur...
  
  Se ridica, putin rusinata de pe jos si o imbratisa si pe Bell, zambindu-i cercetasei. Apoi se indrepta, dandu-si seama ca Bell era putin mai scunda decat ea. Isi scutura roba descheiata lejer de praf.
  "Pierdeam vremea," ii raspunse cu intarziere intrebarii Nataliei.
  
  Natalie era doar o cunostiinta. Nu se prea cunosteau ele, insa viperina se intelese cu ea din prima si se deschise in fata ei mai mult decat credea ea ca ar fi trebuit. De obicei, asta era o greseala, insa femeia se dovedise de incredere. In plus, nu i-a stricat o vorba ca intre fete.
  Le zambi amandurora.
  "Ce faceti voi pe aici?" intreba, putin curioasa.