Those who live are those who fight

[Camilla E. D'Angelo]

• Gerul era napaznic, dar acest lucru n-o opri pe viperina din a organiza o excursie solitara in inima lumii vrajitoresti, Aleea Diagon. Avea nevoie cu disperare de o matura noua. Pe ultima o stricase in jocul de vajhat impotriva Cercetasilor, iar antrenorul ii spusese ca trebuia sa-si achizitioneze o matura noua sau altfel va trebui sa foloseasca una dintre maturile scolii. Nu putea accepta cu niciun chip sa foloseasca o matura proasta de zbor pentru ca stia ca un astfel de material i-ar fi afectat intregul joc. Nu fusese niciodata buna la un sport, dar vajhatul era usor pentru ca adora sa zboare. Se simtea cu adevarat libera cand vedea lumea desfasurandu-se la picioarele sale din inaltul cerului.
  
  Trecu in graba prin fata catorva magazine si se opri doar pentru a-si lua matura si pentru a cumpara niste mancare pentru catelusul sau ce o astepta cuminte in cosuletul lui din camera de zi a viperinilor. Da, era o iubtoare intraita de caini si putea spune ca tinea la cainele sau mai mult decat la unii oameni din viata sa. Asta este o prostie, isi spuse in gand, dar continua sa mearga mai departe, stiind insa adevarul. Stationa pentru cateva clipe in fata unei vitrine si isi privi reflexia pe suprafata lucioasa a acesteia. Parul ii statea mai bine ca deobicei, dar ochii sai pareau obositi. Se gandi ca ar fi trebuit sa se opreasca undeva, iar in fata ochilor ii aparu faimosul han Ceaunul Crapat. Intra timid inauntru si dadu sa iasa cand vazu ca nu mai era nicio masa libera. Mai arunca inca o privire cercetatoare si observa ca doua dintre colegele sale viperine stateau la una dintre mesele micute de lemn. Nu le cunostea prea bine, dar nu credea ca s-ar fi suparat daca li se alatura si ea. In plus, era o vreme oribila afara, iar vrajitoarea nu se mai incumeta sa iasa din han.
  
  'Buna. Eu sunt Camilla.....Nu stiu, poate m-ati mai vazut prin castel' spuse ea cu o urma de indoiala si apropiindu-se de masa fetelor. Stia ca vorbise din nou cu accentul sau enervant de italianca si ca tot ce spunea erau doar cuvinte fara sens ce nu se legau intre ele. Spera sa fie invitata sa stea alaturi de ele pentru ca era mult prea timida pentru a le ruga si nici n-avea nici cea mai vaga idee ce ar fi putut spune in continuare.