I am Out

[Aylee L. Lovel]

Aylee se plimba foarte linistita prin scoala. Faptul ca era vineri o ajuta sa se linisteasca. Nu trebuia, macar in dupamasa aceasta, sa isi faca griji in legatura cu temele sau cu testele. Putea sa se relaxeze. Cat de mult si-ar fi doarit ca sora ei sa nu fi plecat din scoala. Nu ii placea singuratatea. De fapt, ii placea singuratatea. Ideea era ca existau multe momente cand isi dorea sa fie inconjurata de peroane si pana in acel moment stiuse intotdeauna ca va putea conta pe Eliza. Iar acum ea plecase, ducand cu ea o parte din culoarea si viata castelului. Incerca sa nu isi aduca aminte de cat de jingnita se simtise cand aflase ca Green nu mai e. I-ar fi placut ca sa o anunte macar cu o zi inainte, nu sa afle totul dintr-o scrisoare. In scrisoare scria ca nu ii spusese pentru ca stia ca ea ar fi incercat sa o convinga sa se razgandeasca si mai mult ca sigur ca ar fi ascultato.
Oricum, in aceasta zi vroia sa nu se mai gandeasca la nici un lucru rau sau trist. Vroia sa faca ceva distractiv, ceva care sa ii aminteasca de faptul ca nu merita sa traiesti daca nu te mai si distrezi din cand in cand. Ajunsa in curtea interioara a castelului se aseza pe una dintre bancile de piatra. Piatra era la fel de rece ca si aerul din jur, insa cerul era senin, iar primavara incepuse, parca, sa isi arate fata, asa ca nu merita sa stai inauntru intr-o astfel de zi. Vantul ii lua pe sus parul, iar suvitele roz aprins zburau alaturi de cele negre ca si abanosul. Oare auzise o pasare? Nu stia sigur. Simturile ei mai ascutite decat ale celorlalti oameni (al naibii parinti care vroiau sa isi faca fiica una dintre armele lor) nu erau sigura daca era asa. S-ar putea sa nu fi fost, dar chiar si daca i se paruse, tot era un semn bun. Nevazand pe nimeni in jur, incepu sa cante incet o melodie vesela.