I think I know you

[Ophelia Wilde]

• Privi brusc pe Bell apoi privirea ii cobori din nou asupra celor doua care pareau sa aibe ceva in mod special cu ea. Oare nu auzisera de proverbul ''cere si ti se va da''? Modul in care ele o analizau nu faceau decat sa o stanjeneasca,trezind in ea din nou acea rusine de a fi ceea ce era. De obicei nu ii era frica sau rusine de natura sa canina insa pentru ea, de obicei se traducea prin momentele de singuratate absoluta. Traia in Padurea Interzisa,intr-o casuta care statea sa cada. O ridicase provizoriu. Cand elevii curiosi patrundeau in Padure,ea nu facea decat sa ii sperie putin si astfel reusea sa ii alunge. Daca mirosul ii era cunoscut,atunci lasa persoana respectiva sa se apropie. Si nu erau decat doua persoane pe care le-ar fi lasat vreodata sa se apropie.
  
  '' Puteati sa imi spuneti de la inceput ca va preocupa originea mea.Sangele vostru duhneste a curiozitate. Sunt un varcolac. Dar nu ar fi fost mai frumos sa intrebati?''
  
  Le privi putin superior pe roscata si pe Viperina apoi se muta catre cealalta parte a incaperii,atingand-o superficial pe Bell in zona umarului stang. Daca ar fi apasat ceva mai mult probabil ca i-ar fi rupt clavicula si umarul dar nu vroia sa le faca rau. Ea nu era genul acela de femeie-lup care intra in Hogwarts pentru a crea teroare.Ea vroia sa se integreze in societate. Isi amintea uneori de momentele in care se considerase vie,normala.In care ochii nu ii erau galbui,cand nu avea nevoie sa urle la luna,in noptile ei agitate. '' Nu o sa va ranesc.Nu mi-ati dat nici un motiv. Plus,eu nu fac parte dintr-o haita ca sa urmez ordinul de a ucide. Nu sunt tocmai un pradator.''