burn them alive!

[Ophelia Wilde]

• Cuvintele lui Ivy fusesera pline de subinteles. Era un sentiment reciproc si putea garanta ca tanara stia acest lucru. Incerca sa nu il asculte pe Carsten iar din minunatul lui discurs nu auzi decat ' bla-bla maini bla-bla ucizi bla-bla nimeni si nimic bla-bla.' Omul acela avea un talent nativ de a o plictisi ingrozitor dar avea si calitatile lui cum ar fi faptul ca era naiv si usor de invins. Cel putin aparent caci in realitate,era unul din cei mai periculosi dusmani pe care ii avea,unul din cei mai iscusiti vrajitori pe care ii cunoscuse. Dar face pe-a prostul,era clar.Aceasta idee fu intarita in clipa in care barbatul musca putin din pamant. Esti in regula?
  
  Dar Carsten ii facu semn inspre picior iar ea ii indeparta putin glezna de pe obiectul de care se impiedicase. Semana cu un maner. Manerul unei sabii. Nu ii veni sa creada. Prinse repede manerul si trase obiectul Intunecat din podea. Simti acea furnicatura prin brat apoi sabia se lipi practic de pielea ei,indreptandu-si varful catre cei doi. Nu faceti un pas,nici unul din voi,in caz contrar frumusica asta o sa va despice gaturile. Nu glumesc. Totusi,Daria era cam agitata. Nu putea nici chiar ea sa creada ce era in stare sa faca. Il ameninta practic pe liderul ei,pe cel caruia ii datora faptul ca mai era in viata. Il ataca pe singurul om care avusese mila fata de ea,vreodata. Pe Ivy ar fi ucis-o oricand. Ea nu reprezenta un element prea important.