emmenez-moi

[Kurt F. Malfoy]

• Privi fotografia pe care Natalie i-o arata si zambi in coltul gurii apoi inchise portofelul.Nu vroia sa se obisnuiasca cu Natalie cea din copilarie desi aceea era destul de draguta. El o vroia pe roscata de acum - zapacita,plina de viata,acel copil mare. Ea,asa cum o cunostea acum,era perfecta. Cea din trecut i se parea putin cam prea dura pentru el. Putin cam prea ... matura. Nu ii placeau persoanele mature,nu acum cand el redescoperea cum e sa fii un copil. Se saturase de o lume in care domneau numai ideile fixe,prejudecatile. Natalie il ajutase sa se schimbe si aratandu-i acea fotografie cu ea nu facu decat sa ii dea de inteles ce fel de om fusese el pana ce s-o intalneasca.
  Erai...interesanta. Ce bine ca te-ai schimbat. Nu m-as obisnui cu o Nat ...dura.
  
  Acum stia ca nu se intalnisera dar i se parea ca dragostea lor era dintotdeauna.Din alta viata,probabil? Reincarnarea era ceva posibil? Daca da,atunci aceea era singura explicatie.Se iubisera si in alta viata iar acum doreau sa repete experienta. Nimic nu se schimba,timpul era acelasi intotdeauna,situatiile se schimbau. Ei alergau pe o campie numita timp/spatiu,la nesfarsit,cazand si ridicandu-se iar si iar,repetand aceste actiuni,obisnuindu-se cu ele. Asa era si cu ei. Aveau sa fie vesnic impreuna,desi probabil ca nu realizau acest lucru intotdeauna,existand si mici indoieli,uneori. Dar ... cand iti intalnesti sufletul pereche,simti. Iar Carsten simtise inca din prima clipa.
  Nu vreau sa stric atmosfera dar...ce ai face daca maine as muri? Nu,daca as muri in clipa asta?!