The trials of life (I)

[Kennya Allen]

“Uite, ne pare rau. Stii doar ca...” incepu Kennya, insa indignarea lui o opri din vorbit.
“Este numai vina ta! M-ai pacalit sa ma intorc aici, spunand lucruri stupide si minciunoase cum ca esti Ministru si totul o sa fie bine. Si apoi pentru ca esti prea plina de sine ai crezut ca toate ordinele iti sunt urmate orbeste! Era clar ca nu o sa-mi dea drumul din Azkaban.” Okay, poate Kennya nu vroia sa auda asta.
“Vina mea???!!! Ma invinuiesti pe MINE pentru tot ce s-a intamplat?” Intreba ea, dar deja stia prea bine raspunsul cand se uita la expresia fetei lui. Gandindu-se la trecut si la faptul cum acesta i-a fost loial Devoratorilor si el o ascultase orbeste. Avea incredere in ea. Si ea ce facuse? Il aruncase in inchsoare din cauza asta si credea ca va iesi dupa un an ca apoi viata lui sa revina la normal.
“Am avut incredere in puterea mea de cand sunt in aceasta slujba, nu m-am asteptat ca batranii sa fie impotriva mea si sa incalce orice ordin al meu.” Ce scuze idioate isi facea. Dadea vina pe altii incercand sa isi faca impresia ca e nevinovata. De parca asta il facea mai fericit pe David.

Vocea lui nu mai era ragusita, iar acum vorbele lui o loveau in plina forta pe Kennya continuand, “Si chiar daca era adevarat ca eram in Azkaban, dupa tot gunoiul ala pe care mi l-ai spus ca ma vei ajuta mereu si vei fi alaturi de mine, cineva se putea gandi ca ai putea sa ma vizitezi si sa vezi ce fac. Sau sa trimiti o scrisoare sau o instiintare orice, sa afli o vorba despre mine. Te-a oprit cineva?!"
Chiar daca el spunea toate astea, Kennya era singura care isi dadea seama si auzea exact ce vroia de la ea. Si nu vroia sa si-l imagineze punandu-si intrebarile astea din interiorul unei celule.
“De ce nu esti aici sa ma salvezi?
“Ce faci mai important decat sa vi sa ma ajuti?
Ce s-a intamplat cu prietenia noastra?”