douter de moi?

[Lexie Stryder]

• Viperina simti raceala oribila care ii cuprinse corpul, dandu-i fiori pe sira spinarii. Se incorda, simtindu-se usor daramata psihic de prezenta prea-bine-cunoscuta a pazitorilor de la Azkaban. Pipai in buzunarul robei dupa baghtea, simtind cum fericirea i se scurge picatura cu picatura din corp. Ii arunca o privirea speriata Indiei, care incremenise, vizibil afectata de Dementori.
  
  Mai vazuse persoane care sa nu reactioneze bine la prezenta siluetelor infasurate in pelerine lungi si negre, insa o ingrijora destul de tare expresia de pe fata viperinei. O prinse cu mana de brat si o stranse usor, in semn de incurajare. Insa mintea i se oprise brusc, lasand in urma doar tristete si nefericire.
  
  Lexie incerca sa gandeasca clar. Trebuie sa gandeasca clar. Dat fiind ca ea si cu India ramasesera la Hogsmeade si pentru a supraveghea elevii, trebuia sa ii opreasca pe Dementori inainte sa ajunga la ei. Isi scoase bagheta din buzunar, cu expirand intr-un geamat de frica. Apoi, groaza se amesteca cu marea de tristete, fata fiind incercata de un nou sentiment de deznadejde si moarte.
  
  Era oribil. Aleea era inconjurata de o ceata densa, iar Lexie se speria cand descoperi ca siluetele erau atat de aproape incat putea sa le desluseasca conturul mainilor scheletice si a robelor largi, plutind la cativa centimetri de pamant. Ridica bagheta, amintindu-si de ora de practica de la farmece. Vazu cu ochii mintii o scanteie de fericire si se arunca pe ea, agatandu-se disperata. Spuse pe o voce tremuranda un Expecto Patronum si in cateva secunde, vulpea argintie se materializa in aerul rece, invaluind-o pe viperina cu cladura.