Dezbatere elevi (III) Partea A

[Isabella River]

So, here we go. Sincer, chiar speram sa pice dezbaterea asta la elevi

• Da, eu si Kennya am zis clar sa punem tema asta la elevi, mai ales ca sunt putini Adulti pe forum si mna, e Cupa, deci cu cat e mai interesanta tema, cu atat mai multi participa. :> Sper. :-s

Cel mai probabil acesta credea ca, daca tatal nu l-ar fi parasit , nu ar fi trebuit sa infrunte atat de multe greutati . Nu ar fi crescut la orfelinat, ci ar fi avut o familie, iar toate s-ar fi petrecut altfel. Chestia pe care incerc sa o punctez este ca Voldemort si-a capatat personalitatea de-a lungul vietii, nu s-a nascut cu ea. Actiunile oamenilor din jurul lui s-au rasfrans asupra sa, intr-un fel, iar de aici a inceput totul.

• Intradevar. [voiam sa scriu eu propria versiune kilometrica si sa povestesc, dar ce rost cand tu ai spus tot ce era mai important ? asa ca voi comenta asa, pe parcurs - sper ca e ok].
  Primul lucru la care m-am gandit cand am auzit de aceasta tema a fost ca Voldemort si-a construit acest caracter incetul cu incetul, datorita unor situatii destul de grele prin care fusese fortat sa treaca.
  Daca nu l-ar fi abandonat tatal, asa cum ai spus si tu, pentru ca de acolo a inceput totul, nu ar fi existat acea ura si poate ca el nu ar fi devenit ceea ce este reprezentat in final.
  Dar intr-un fel, J. K. probabil ca a intentionat inca de la inceput sa faca din el un personaj negativ si "neinteles", zic eu, deci ori parasit de tatal sau, ori nu, cred ca rezultatul ar fi fost oarecum la fel.

Inca de mic copil Cap de Mort si-a dorit dorit razbunare. El a cautat sa fie diferit, chiar si fata de copiii de la orfelinat.
Cand a aflat de la Dumbledore ca el era un vrajitor, nu a fost surprins la aflarea vestii; el credea ca era cu totul special, capabil sa faca alte lucruri pe care altii nu ar fi reusit sa le faca. Deja asta a demonstrat ca Tom Riddle era plin de aroganta si dornic sa-si arate puterea.

• Exact. Caracterul lui era deja format - era foarte mandru, orgolios, credea ca era cu mult deasupra celorlalti si se considera a fi destinat pentru lucruri marete. Dorinta de razbunare nu a facut decat sa amplifice putin acele sentimente, el mergand pe principiul ca in acest fel, avea un fel de scop pentru care sa se comporte astfel.

Ajuns la Hogwarts, a fost repartizat la Viperini - Casa fondata de stramosul sau, Salazar Slytherin.
La orele de curs, Tom Riddle parea a fi un elev model , fermecandu-si toti profesorii si luand doar note maxime. In realitate, aceasta era doar o fatada, caci in timpul Hogwartsului el deja isi formase grupul personal, Devoratorii Mortii, si cauta sa obtina nemurirea prin Horcruxuri. Avea o mare putere de persuasiune si farmecul sau natural ii facea pe toti sa creada ca va fi capabil sa faca lucruri mari - pe toata lumea in afara de Dumbledore, bineinteles.

• E genul de personaj negativ conturat perfect.
  Reusise sa ii creeze pe Devoratorii Mortii inca de cand era elev, grupul acela practic fiind stapanit de el. Nu stiu daca e ceva de admirat sau de speriat, sincer.
  Iar toata chestia dintre Dumbledore si Voldemort imi aminteste vag de faza dintra Dumnezeu si Lucifer - don't ask. =)))))) Doar ca Voldemort - pe atunci Tom - mereu incercase sa il pacaleasca, sa ii intre in gratii directorului de la Hogwarts si pana la urma tot a decazut in ochii acestuia si i s-a descoperit adevarata fata.

El nu simtea nici un pic de afectiune fata de rudele sale - dragostea era un subiect necunoscut lui. Ii placea sa cauzeze durere si sa omoare oameni, crezand ca asta ar putea schimba ceva din trecutul lui. Avea mereu impresia ca el valora mai mult decat toti si nu a avut niciodata prieteni adevarati - nici macar pe cei din grupul Devoratorilor Mortii, care mai degraba erau niste slujitori pentru el.

• Dupa parerea mea, el nu a putut sa aiba prieteni vreodata tocmai din cauza arogantei sale, a comportamentului si a faptului ca se credea superior in orice privinta. Ce dai - aia primesti.
  In schimb, dupa ce a devenit suficient de puternic incat sa ii readuca laolalta pe Devoratori, acestia il slujeau - nu ii erau prieteni nicidecum, asa cum ai precizat si tu. Dar parca nici nu aveau alta alternativa, pentru ca Voldemort era foarte puternic si nu se sfia sa foloseasca Avada Kedavra. In plus, Devoratorii, acum sa o luam pe aia dreapta, aveau si ei aceeasi mentalitate ca si el. Si le placea oarecum sa il slujeasca, incercau sa ii intre in gratii si intr-un fel il idolatrizau [spre exemplu Bellatrix, care ar fi facut orice pentru el si mi se pare ca ea este si cea care ii seamana cel mai mult]. In plus, adevarul este ca Voldemort nici nu avea nevoie de prieteni, asa cum ai spus, el nu cunostea sentimentul iubirii, deci nu simtea nevoia de a avea prieteni - deci faptul ca Devoratorii il slujeau, nu il deranja cu nimic.