it's too cold outside ... for angels to fly.

[Victor A. Olivier]

• Isi dadu seama cu regret ca aceea nu avea sa fie cea mai buna si frumoasa zi din viata lui, ceea ce era un mare pacat, caci ar fi putut poate sa surprinda pe toata lumea. Din nou. Era clar ca ii uimea pe toti, si mai ales, ii soca. Comportamentul si modul lui de a fi nu era inteles, si toti se temeau de el. Uneori se simtea ca un monstru care venise sa puna stapanire pe aceasta lume, si asta il facea sa se ingrijoreze. Nu stia daca avea sa-si petreaca toata viata intr-o singuratate crunta, sau daca va gasi pe cineva destul de nebuna, si in special, dispusa sa-si petreaca viata alaturi de un nebun ca el. Era obsedat de o idee care-l tulbura si macina inca de pe vremea cand mai studia la Hogwarts. Trebuia neaparat sa creeze viata din moarte, si sa puna capat acestei supozitii stupide, cum ca cine e dus in lumea de dincolo, dus sa fie. Ofta, incercand sa-si inabuse totodata si un cascat, apoi se ridica de pe banca, si incepu sa se plimbe prin imprejurimile muzeului. Observa un grup de elevi care intra in cladire si se mira de prezenta lor, caci nu stia ce ai putea sa expui intr-un muzeu de Vajthat. Maturi? Hotoaice aurii? Postere? Pufni usor, si se apropie, decizandu-se sa cerceteze si el, si sa vada daca avusese dreptate.
  Pasi in urma lor, chiar daca nu se mai putea da drept un elev, si asta nu numai din cauza hainelor pe care le purta, ci si din cauza ca ei pareau totusi mai mici decat el. Nu arata ca un adult, inca mai avea farmecul acela copilaresc care fermeca atata lume, si care nu-l credea in stare de toate nebuniile si 'ciudateniile' pe care le facea. Parul blond, o culoare diferita de a multor oameni, ciudata chiar, ii statea ciufulit peste urechi, iar ochii sai negri, un negru ca de carbune, erau singurele pete de culoare pe fata sa palida. Genele dese si scurte ii umbreau ochii, iar buzele sale rosii formau un contrast ciudat pe chipul sau. Era ziua in care, dupa atat de mult timp, nu mai avea cearcane mari si adanci, si era mai odihnit. Asta pentru ca, dupa foarte multe ore de nesomn si munca, cazuse din picioare, mort pur si simplu de oboseala.
  Adancit pe ganduri, nu realiza cand dadu peste cineva, aproape darmand persoana respectiva. Ii arunca o privire fugara,vazand ca era o eleva care apartinea grupului, si de asemenea, era destul de frumoasa. Ignorand ultimul sau gand, mormai o scuza, destul de tare pentru a fi auzita:
  "Imi pare rau. Nu m-am uitat pe unde..."
  Se uita in jurul sau, abia acum dandu-si seama ca, pierdut printre paienzenisul de ganduri, uitase sa se uite la interiorul muzeului, pentru a se convinge de cele ce erau expuse.