I love you, baby !

[Aylee L. Lovel]

• Asa deci, nici copilaria lui nu fusese perfecta. Totusi, ar fi schimbat-o pe a ei cu a lui oricand si in orice imprejurare. Mai bine sa stii ca parintii tai au murit decat sa nu stii unde sunt... Insa nu conta. Se ridica de pe canapea si incepu sa se plimbe prin camera, atingand in treacat trandafirii cu vaarfurile degetelor. Ii placea trandafirii, dar nu cei rosii. Isi scoase bagheta si o roti odata deaspura unui trandafir, iar acesta isi schiba culoarea in negru cu niste pete rosiatice care de departe parea picaturi de sange. Asa era mult mai bine, erau ma magici. Se apleca ca sa il miroasa, desi nu avea nevoie de miscare asta, cand se bloca. Auzi o soapta atat de indepartata incat pana si ea de abia o auzea. Nu o baga in seama. Din cauza simturilor foarte ascutite, auzea oamenii vorbind de la distante mari. Apoi isi dadu seama ca ceva nu era normal. Isi construise o bariera mentala ca sa inchida afara sunetele mai indepartate de cateva metri. Era plictisitor sa asculti vietile neinsemnate ale altora. si totusi, soapta asta ajunsese la ea. Isi ciuli urechile. Daca era sa calculeze in functie de grosimea peretilor si distanta fata de pamant a etajului VII, ajunse la cocluzia ca soapta venea de langa Padurea Interzisa, partea ce indepartata.
  Mai asculta odata, insa in scurt timp isi dori sa nu o fi facut. Vocea spunea lucruri oribile, adresate direct ei. Crispata isi stranse repede lucrurile.
  -Trebuie sa plec, zise ea in timp ce isi cauta geaca de piele pe care o aruncase undeva acolo. Ahm, ne vedem mai incolo, mai adauga, dupa care il saruta pe obraz si iesi ca o furtuna din Camera Necesitatii, luand directia inspre usa de intrare a scolii. Cand o lasa pe aceasta in urma incepu sa alerge inspre Padurea Interzisa. Nu mai avea timp de pierdut. Ii parea rau ca trebuise sa il lase pe Lucas in urma, insa nu putea sa il incurce in treburile ei murdare.