Forgetting the past.

[Ginny Anne Alden]

Se uita uimita la el inima sa batand mai repede ca elicele unui elicopter si isi muta privirea cand la el cand la mainile lor impleticite.
Avea impresia ca visa,avea impresia ca acest Nathan este doar psalmuire a imaginatiei ei,si totusi era real,totusi simtea furnicaturile din mana acolo unde se unea cu a lui. Simtea totul atat de intens incat i se inmuia picioarele.
-De unde stii ca nu sunt masochista? De unde stii ca nu imi place sa ma ranesc singura?

Il privea in ochi pierazandu-se in ochii lui,si desi isi daduse interdictie sa mai cada in mrejele lui nu reusise,esuase lamentabil,iar faptul ca o tinea de mana acum o facea sa isi faca mii de sperante,sperante care aveau sa o distruga mai tarziu,daca el avea sa faca altceva.

-De unde stiu ca tu nu faci asta de cat sa ma tachinezi? De unde sa stiu ca tu spui adevarul,daca ochii tai reci nu stralucesc?
Isi trecu limba peste buzele sale uscate si continua sa il priveasca direct,la naiba chiar nu mai avea cuvinte.