A drop in the ocean

[Aylee L. Lovel]

• Nu mai auzea nimic, iar asta insemna ca nu intrase nimeni. Asta era bine, chiar perfect. Nu avea chef de nimei, mai ales nu de cineva care o cauta acasa. Adevarul era ca nu avea cine sa o caute acasa, decat daca aveau ceva treaba cu ea, asa ca oricine ar fi fost era bine ca nu intrase. Asta ii mai trebuia acum, misiuni plictisitoare in care era acompaniata de vrajitori ursuzi care credeau ca erau sefii ei.
  Doua maini care ii acoperira ochii inlacrimati ii intrerupsera sirul gandurilor. Da, stia vocea aceea, o recunoastea oriunde si oricand. Se ridica in picioare in timp ce ii muta gentil mainile. Il lua in brate, lipindu-si fata de pieptul lui, sperand sa nu ii ude tricoul. Mainile i se stransera in pumn, mototolindu-i haina de pe el.
  -Mai ales pe tine nu te las sa intri, ii zise ea in soapta. Ai facut o mare greseala venind aici, ii mai zise in timp ce se despartea de el. Nu ii venea sa creada ca venise la ea, la Londra.
  -Te-ai vazut cineva intrand? intreba ea pe un ton taios, in timp ce isi sterse lacrimile cu podul palmei. E foarte important. Spune, te-a vazut cineva?