I roll up

[Lexie Stryder]

• Lexie fu usor surprinsa sa auda ca Josh nu avea locuinta, Era putin ciudat sa se gandeasca la el ca la un om al strazii...cel putin din cate il cunostea. Insa era sigura ca nu statea pe strazi. Se vedea clar ca era la Hogwarts pentru adapost. Ce alt motiv ar avea sa stea aici?
  
  Oricum, Lexie incerca sa nu se mai gandeasca la asta. Poate ca isi cauta o locuinta. Era un tanar care intra in viata cu fortele proprii, ceea ce fata aprecia destul de mult. Il privi pentru o clipa cu un ochi critic, dupa care ii auzi fraza neterminata. Ofta incet. S-a zic cu "misiunea sub acoperire". Nu se putu abtine sa nu se amuze usor de propriile ganduri, apoi inghiti in sec.
  
  "Lexie," spuse, intinzand in sfarsit mana pentru a face cunostiinta oficial. Nu ii daduse si numele de familie. Nu era din motive de siguranta, ci din cauza ca nu voia sa i se spuna "domnisoara Stryder" sau "doamna profesoara Stryder" sau orice altceva ce implica numele sau de familie.
  
  Era o chestie pe care o avea ea de obicei impotriva acestor nume. Era un fel de a face diferenta intre oameni, intr-adevar, insa era un concept total gresit. La urma urmei, toti veneau din acelasi neam, din acelasi nume. Asa ca de ce sa se diferentieze si prin asta? Fiecare trebuia sa aiba o identitate diferita, fusese raspunsul la intrebarile ei cand era mica. Identitatea aceasta pe care o avea fiecare, nu era doar un truc? Un lucru care sa ne distraga de la lucrurile cu adevarat importante pe care le vedem in oameni? Era si ea importanta, intr-adevar, insa ce voia ea sa spuna e ca era mult supraapreciata in zilele noastre.
  
  Isi reindrepta sirul gandurilor asupra conversatiei lor.
  "Cati ani ai?" intreba Lexie, ridicand dintr-o spranceana apreciativ. "Eu ti-as da... douazeci." Rase scurt, apoi ii astepta raspunsul.