Your words are the sweetest poetry

[Isabella River]

• Isabella se lasa in bratele lui Matt, simtind cum lacrimile ii curg pe obraji, amestecandu-se cu picaturile mari de ploaie. Mereu facea asa - mereu creierul ei dat peste cap o facea sa ia decizii pripite sau sa spuna lucruri care mai tarziu avea sa le regrete.
  Si mereu gresea fata de Matt, mereu se intorcea la el cu lacrimi in ochi si isi cerea iertare. Iar el trecea peste toate astea si o ierta. Viperina si-ar fi dorit sa aiba taria lui de caracter.
  "Oh, fortitude.." sopti ca pentru sine.
  
  "- Gata, te rog. O sa fie bine.." ii sopti Matt.
  Isabella il stranse mai tare in brate si isi ridica privirea catre el. Stia ca va fi bine. Putea sa vada asta in ochii lui - el mereu avea sa o protejeze, indiferent de ce avea sa se intample. Si ea mereu avea sa fie doar a lui, pentru ca locul ei era in bratele lui.
  
  "- Stiu.. Pentru totdeauna ?" intreba ea continuand sa il priveasca.
  Ploaia nu parea sa vrea sa inceteze, insa cei doi, uzi pana la piele, stateau imbratisati, amandoi in genunchi, privindu-se in ochi.