Your words are the sweetest poetry

[Isabella River]

• Isabella se ridica de pe pamantul umed, ajutata de Matt, si isi scutura pelerina - fara rost insa, era uda aproape in intregime si murdara de noroi. Isa facu o grimasa si ignora acel detaliu, ferm convinsa ca odata ajunsi inapoi in Castel, avea sa foloseasca o vraja pentru a curata totul.
  
  Il tinea strans de mana pe Matt si desi stia ca ce aveau de facut urma sa ii dezavantajeze atat pe Devoratori, cat si pe cei din Ordin, acum parca nu mai conta atat de mult pentru ea. In plus, daca statea mai bine sa se gandeasca - nu era niciun dezavantaj sau avantaj pentru nimeni, deoarece nimeni nu mai stia de acea carte in afara de cei doi. Nimeni nu avea sa fie cu un pas in fata altuia. Avea sa fie in continuare o lupta cinstita.
  
  Fata isi musca buza inainte sa indrazneasca sa se opreasca si sa il traga usor de mana pe Matt. Cand acesta se intoarse catre ea, Isabella ii zambi trist, apoi se uita in sus, simtind stropii de ploaie cum ii cad pe fata. Inchise ochii pentru cateva secunde, apoi vorbi:
  "- Iti mai amintesti cat de mult imi placea sa fiu sarutata in ploaie ?"