your poison in my veins

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Realiza intr-un final ca picaturi mari si rece ii udau fata, parul si intregul corp. Vremea se schimbase prea repede, si ea nu era inca pregatita. Era adevarat ca nu suporta caldura, si iubea frigul, insa tranzitia aceasta brusca o daduse peste cap, o speriase, chiar. Se simtea ciudat, si nu numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. Ca si cum ceea ce ar fi suferit fizic s-ar fi transpus in trairile sale interioare.
  
  Tresari cand o vazu pe vrajitoarea numita Lexie langa ea, si se intreba de ce incerca sa se apropie. Oare vroia sa o raneasca, sa rada de ea? Nu stia daca sa se increada sau nu, insa cert era ca ii venea foarte greu sa dea un raspuns in acel moment, atat de greu incat ii venea sa tipe.
  
  "Eu sunt Josephine, sau Scarlett, depinde cum vrei sa-mi spui", murmura ea, privind in continuare mareata fortareata.
  
  Sa o ajute? Cum ar putea sa o ajute? Doar s-ar fi inecat in necazul ei, apoi ar fi fost nevoita sa plateasca.
  
  "Vreau sa ajut un prieten", se auzi ea din nou spunand.