let's say you're an exception

[Klaus Lovel]

• Probabil avea sa cada daca mai folosea mult "disparitie-aparitie", ura acele momente cand ametea din cauza acestei vraji. Isi baga bagheta la loc in buzunar in ideea ca nu avea nevoie de ea. Inghiti in sec asezandu-si gulerul de la camasa albastra. Era imbracat destul de lejer, perfect pentru o plimbare.
  
  Se trezi brusc in Atrium dar de data asta nu mai ameti la gandul cu "dispartie-aparitie". Ofta scurt uitandu-se in jur si auzind dintr-o data ceasul mare care facea un zgomot enervant.Probabil era ora mesei, desi nu era aglomerat. Cerul era de un albastru deschis frumos, fiind si culoarea lui preferata.
  
  Privea linistit in jur, ca apoi sa isi caute o banca. Observa o tanara destul de simpatica si singura..pe banca. Probabil avea sa fie nesimtit, dar nu strica putin amuzament. Ajunse drept in drept cu ea, zicand:
  -Liber locul?