~dragons' night

[Lexie Stryder]

• Lexie cobori din copac, destul de usurata ca varcolacul disparuse si ca nu mai trebuia sa stea in copacul acela, incercand sa se agate de orice lucru solid ca sa fie sigura ca nu avea sa se impiedice si sa cada. Cobori cu grija si ajunse pe pamant cu o saritura stangace, apoi alerga in fata lui Mark. Valul de adrenalina disparuse si acum viperina isi simtea corpul destul de obosit.
  
  Ajunsera destul de repede inapoi in tabara, unde dragonii se miscau in custile lor netulburati. Lexie zambi cand ii vazu, gandindu-se la puterea lor. Nu putea sa le fie frica de un varcolac micut, nu? Ba chiar se mirase ca acea creatura avusese curajul sa se apropie atat de tare de tabara.
  
  Ii auzi intrebarea lui Mark si zambi, simtindu-l atingandu-i fugar mana. Ii dadea o senzatie ciudata, un cutremur prin tot corpul, insa doar zambi obosit.
  "Sunt bine. Putin obosita, dar bine," raspunse fata. Ii simtea brusc prezenta si incepu sa fie mai constienta de firele rebele care ii ieseau din coada de la spate si de faptul ca tenisii ii erau plini de noroi de la alergare.