Everybody lies

[Isolde du Maurier]

• Il auzi vorbind si simti cum mii de ace ii intepau inima. Deci asa?Totul era pierdut. Se sterse la ochi, simtind cum incepe sa i se faca rau. Pierduse totul, si acum nu mai putea face nimic sa dea inapoi. Era o proasta, ca intotdeauna, nu se schimbase deloc.
  
  "Nu am refuzat pentru ca nu stiam ce e bine pentru mine. Vroiam sa te fac fericit"
  
  Tacu, realizand ca arata patetic, dar nu ii pasa. Daca mai putea face ceva pentru a-l recastiga, atunci cu siguranta ca ar fi dat si ultima bucatica din sufletul sau pentru a-l avea inapoi. Cuvintele lui o dureau enorm, insa le merita. Era constienta ca numai vina ei fusese, si acum vroia sa repare tot, daca mai putea sa faca asta.
  
  "Nu-mi pasa, eu inca te iubesc. Nu am incetat niciodata sa te iubesc. Uita-te in ochii mei, te rog", spuse ea, cu vocea frangandu-i-se si muscandu-si violent buzele, pana cand acestea incepura sa sangereze.