The smell of irony

[Artimei N. Denver]

Perfect si nu chiar cam asta putea el spune despre atmosfera care domina in sufletul lui acum. Poate ca avea nevoie de putina, odihna, dar ce fel de odihna dupa o saptamina de stat degeaba pe birou impreuna cu colegii de serviciu, sau poate ca trebuia sa se apuce de munca? muzant, ce fel de munca daca nopatea nu-si mai vedea capul de trebi. Ce-i drept orarul lui era putin deocheat, daca o va continua asa sigur ca va ajunge sa duca o viata de bufnita.

Arata dezastruos in acea zi sau poate ce pentru unii era chiar atragator, in fine de jumate de ora se chinuia sa bea o cana de cafea pe terasa aceea din centrul orasului. Ajunsese acolo din pura intimplare si decise sa mai vada si el o lume noua, nu doar Londra sufocanta. Isi sprijinise capul in palme, i se pare aca o sa i se desfaca in cel moment. Nu mai dormise bine de o saptamina si acum se straduia din tot sufletul sa nu cada intr-un somn profund si adinc insotit si de citeva sforaituri zgomotoase.