I love you - it's myself I hate

[Isabella River]

• "L-am vazut dansand odata langa statuia lui Balzac. Cu o fata atat de frumoasa si un dans atat de gratios.. in timp ce plutea pe cantec, zambea. Era tot ceea ce am fost eu odata. Asa ca am furat momentul si l-am inchis in mintea mea.. ca sa fie acolo sa ma consoleze in ultimele mele zile."
  
  Cei mai multi considera ca un om are nevoie doar de un indemn, un avant, ca sa poata face ceva cu adevarat maret - ca inspiratia este ceva ce vine pe neasteptate si daca nu profiti de momentul in care in minte iti circula zeci de idei - "sclipiri de geniu", cum ii placea sa le numeasca - atunci nu vei mai avea sansa de a le pune in aplicare.
  
  Isabella clatina usor din cap ca sa-si alunge toate gandurile si se trezi uitandu-se in gol, in fata unei case impunatoare.
  Se incrunta, incercand sa-si dea seama ce cauta acolo - nici macar nu-si daduse seama cand se oprise. Se uita in jur, mirandu-se de faptul ca nimeni nu era pe straduta ingusta, desi era putin trecut peste ora 14.
  
  Simti o mana pe umarul stang si nu spuse nimic, nici nu se intoarse. Stia cine era - zambi scurt si isi adanci mainile in buzunar, apoi ofta scurt, asteptand ca Matt sa spuna ceva.
  
  OFF: Sa-mi spui daca recunosti imaginea & citatul.