Letter for Mr. Darknes

[Artimei N. Denver]

Cit de mult nu s-ar fi straduit cineva oricum usa aceea era sortita scirtiitului, numai el stia de cite ori o vrajise sa nu mai faca chestia asta si tot nu mergea, recursese si la metode Incuiate, dar fara succes. Intr-un timp se stricase incueitoarea si cind batea vintul scritiitul acela insuportabil se auzea la kilometri departare. Se bucura ca avea dormitorul in subsol si ii compatimea poate pe cei care-si faceau veacul prin turnuri ca si stafiile sau ca nebunii sinucigasi. Nu se uiatse cind patrunse cineva in incapre, nu avea nici cel mai mic interes, nu-i pasa nici daca persoana in cauza avea sa-l ia la intrebari. Nu avea sa raspunda, sau avea sa raspunda scurt si rece, ori invers. Habar nu avea ce va face si nici nu vroia sa se gindesca la asta in acel moment. Era fericit, incheiase ceva care i-a adus o farima de speranta pentru un viitor cit de cit decent.

Strinse in mina o bucata de pergemnet ce-i drept era curata, dar nu mai avea ca face cu ea, doar sa-i scrie un mict biletel uneia dintre cunoscutele sale. Era greu de ales pe cine sa faca fericita, avea doar o bucata de pergement si atitea varinate. Renuntase repede la ideea pe care nici nu o luase in serios. Nu era el tipul in care jucau horminii si care isi etala sentimentele la fiecare pas. Facu stinga-imprejur si ochii lui captasera o imagine stranie, o vaga amintire a unui clown. Bine era foarte amuzanta imbracamintea ei, colorata, dar nu putea spune ca arata oribil, doar putin dezastruos.