I hear your heart beat

[Julieta D. Thibault]

• Bine, probabil ca se inselase in privinta lui..sau nu? Nu stia ce sa mai creada, renuntase de mult sa mai creada in baieti prin simplul fapt ca toti o dezamagisera cu diferite motive. Intr-un final se lasase pagubasa si renuntase sa-si mai caute prieten, prin simplul fapt ca astepta ca baiatul sa faca primul pas...bine, baiatul potrivit nu era vorba de orice baiat. Se trasese putin in spate cand acesta puse mana pe cicatrice, simti o durere interioara..da cicatricea era adanca si inca o durea, voia sa scape de ea cat mai repede.
  
  Inghiti in sec si i auzi vorbele, dand din cap afirmativ, zicand:
  - Esti nebun? Riscam de o mie de ori mai rau sa fim prinsi in depozitul profului de potiuni...dar putem incerca. Continua ea dand absenta din umeri si totusi cu privirea atintita spre el.
  
  I observa starea aceea care nu era deloc buna, sigur avea febra..si trebuia sa se aseze undeva, oriunde..pe o canapea pentru a incerca sa se relaxeze. Inghiti in sec si zise:
  - Bine, dar pana nu te faci bine..si nu te simti mai bine, nu facem nimic..cu cicatricea asta. continua ea cu un zambet malitios pe buze, si puse inca o data mana pe fruntea lui..care ardea complet ca o flacara aprinsa...iar cu trei rotiri de bagheta ajunsera la un conac bantuit, mai bine zis fosta resedinta a ei..in care acum nu locuia nime. Totul parea parasit si chiar era, dar macar in fostul living canapeaua era curata si putea sa se odihneasca putin.