Asking about mirrors

[Ema Snow]

Asking about mirrors
Julieta & Ema

Un vant domol si cald mangaia domeniile, facand iarba destul de inalta acum sa se inchine in valuri. Suprafata lacului tremura si ea, asemenea unui ras. Ema se simtea de parca si ea se balangane usor, ba in stanga, ba in dreapta, in timp ce statea in mijlocul spatiului larg, cu roba intr-o mana si cu ghiozdanul tarsait in cealalta.

Cu miscari lenese, isi croi drum pana pe marginea lacului si se tranti pe pamantul uscat, chiar la baza trunchiului unui copac batran. Dadu drumu obiectelor si isi labarta mainile in parti, cu un suras fericit intiparit pe chip. Inchise ochii si isi rezema capul de scoarta dura. Trase cu putere aer in piept, simtind mireasma delicioasa a ierbii calite de soare si parfumul greu al apei. Da, era tare bine... Era... relaxant.

Incet, tare incet, Soimeanca redeschise ochii si privi spre oglinda lacului. Se ridica pe jumatate, proptindu-se in coate, si ramase asa, cu parul desfacut mangaindu-i omoplatii.

'Centura scapulara alcatuita din clavicula si... ' incepu ea in minte, dar se opri. Pufni cu zgomot. Avea destul timp mai incolo sa invete. Acum trebuia doar sa stea linistita, sa profite de caldura soarelui.