The sword of time will pierce our skins

[Ema Snow]

The sword of time will pierce our skins
Odette & Ema

Ploaia spala pamantul in ropote galagioase. Picaturile de apa erau mari si calde. Fulgerele se contopeau cu lumina cenusie a zilei, iar ecoul tunetelor parea fara sfarsit.
O singura silueta fragila, singura ce se mai vedea pe la periferiile batranului Hogsmeade, mergea prin ploaia de vara, cu pelerina bleumarin infoindu-se usor in urma ei, cu blugii uzi lipiti de gambe. Ema privi peste umar; parul intunecat de apa i se agata de pometii inalti. Stranse marginile pelerinei in pumn si grabi pasul.
Singurul adapost pe care il putea zari era conacul vechi si negru, de pe creasta dealului. Deschise portita joasa cu un scartait si fugi pana in prag. Soimeanca forta putin clanta, iar ochii i se marira plini de scepticism cand a descoperit usa descuiata.
Ema pasi in antreul rece, asteptand ca ochii ei sa se adapteze la intunericul din jur. Ramase acolo, acompaniata de sunetul picaturilor ce loveau covorul ros de sub picioare, scurgandui-se de pe haine, si de respiratia ei usoara.
Un singur sunet delicat si iluzia unei miscari imperceptibile o facura sa-si ridice fruntea, ochii ei incercand sa patrunda negrul din fata ei.