The sword of time will pierce our skins

[Odette B. Malfoy]

• Odette statea pe podeaua prafuita, sprijinindu-se de un perete din lemn, privind cum ploaia inunda Hogsmead-ul si trecandu-si usor degetele prin blana uscata si curata a Nymeriei. Viperina, spre deosebire de lupoaica ei era uda din cap pana in picioare si plina de praf. Avusese grija mai intai de Nymeria deoarece era cea mai pretentioasa fiinta pe care o cunoastea Odette.
  Incepu sa fredoneze o melodie trista, care se potrivea perfect cu vremea si cu starea ei de spirit. Ochii i se umplura iar de lacrimi, chiar cand crezuse ca se mai calmase putin. Ofta in timp ce mici bobite de cristal i se rostogoleau pe obraji cazand pe roba deja uda. Zambi amar cand isi aminti ca ii spunea fratelui ei sa nu mai fie depresiv insa ea isi petrecea majoritatea timpului plangand. Nymeria marai nemultumita, ridicandu-se de pe podea si privind-o patrunzator in timp ce isi inclina capul intr-o parte.
  
  Tresari cand auzi usa deschizandu-se insa nu se obosi sa se ridice. Isi scoase bagheta din buzunar si astepta. Cand fu deschisa usa Odette facu ochii mari nevenindu-i sa creada.
  [b]-Em'?[/b] intreba cu vocea tremurandu-i.
  Se ridica si o imbratisa pe soimeanca cu toata forta pe care o mai avea apoi isi relua pozitia stergandu-se discret la ochi, insa probabil erau atat de rosii incat nu avea cum sa se ascunda prea bine.
  -Ce mai faci? Nu te-am vazut de sute de ani.