The sword of time will pierce our skins

[Odette B. Malfoy]

• Isi dadu seama ca degeaba incerca sa se ascunda de Ema. Cu ea nu-i mergea asa cu una cu doua, asa ca se dadu batuta. Oricum trebuia sa vorbeasca cu cineva, altfel avea sa explodeze la propriu.
  -Stii, ca toti avem acel prieten special care ne face sa radem indiferent de situatie, care ne face sa ne simtim mai bine cu o imbratisare sau un simplu zambet, incepu Odette si o lacrima ii curse din ochiul stang. Si mai stii probabil ca multi facem greseala sa ne indragostim de acel prieten chiar daca stim ca este imposibil sa fim mai mult decat prieteni, dar asta nu era foarte grav pentru ca nu prea imi pasa. Atata timp cat era el fericit si eu puteam sa ascund toate sentimentele, lucru la care ma pricep foarte bine, totul era grozav, dar, in ultimul timp parca se ridicase un mare zid de piatra intre noi. Abia mai vorbeam unul cu altul, abia mai radeam de toate tampeniile posibile si abia daca ne mai vedeam. Vroiam sa vorbesc cu el despre asta imediat ce avea sa se intoarca dintr-o vacanta, dar stii ce scrisoare primesc de la mama? A murit. Asa pur si simplu intr-un accident stupid, spuse Odette lasandu-si capul pe genuchi incepand iar sa planga.