Black Parade

[Effy K. Dietrich]

• " Este interesant cum toată lumea pare să citească foarte bine persoanele noi , toată lumea înafară de mine."
  Se încruntă uşor, clătinând din cap, apoi surâde amuzată. Ori era asta, ori era ea prea evidentă şi ordinară. Nu, nu voia să se gândească la asta. Deşi erau momente în care spunea că tot ceea ce dorea este să aibă o viaţă normală -de obicei când era nervoasă sau depresivă - nu era adevărat. Îi era frică că dacă ar fi fost ca ceilalţi, s-ar fi pierdut pe ea însăşi, toată esenţa fiinţei ei, ar fi devenit o umbră printre alte umbre. Îşi strâmbă slab buzele; unul din cele mai mari coşmaruri ale sale era uitarea. O bântuia gândul că , peste ani, cândva nimeni nu-şi va mai aduce aminte de ea, va deveni doar un alt trup rece, lipsit de viaţă, zăcând sub greutatea unei pietre funerare. Simţi un fior rece cu cât îi devenea mai limpede imaginea aceea groaznică în minte.
  
  "Din Sud, Nürnberg mai exact." Răspunse întrebării, după mai multe secunde de aşteptare, în care pur şi simplu visase cu ochii deschişi. În ultima vreme redevenise la acea stare a unui 'mort-viu', după ce se chinuise luni în tregi să scape de această stare. Oftă încet , dându-şi mai multe şuviţe buclate de un şaten deschis, ce îi cădeau pe ochi.
  
  Nu-şi putu stăpâni un surâs misterios atunci când îi auzi ultima remarcă.
  " Te-ar surprinde ce treburi ar putea ţine de mine, Klaus. Aparenţele sunt înşelătoare." Rosti cu aceeaşi nonşalanţă, deşi spre final se simţi o uşoară încordare, care însă dispăru rapid.
  
  " Dacă spui că studiezi dragonii de ani de zile, cred că ai fi cel mai potrivit să-mi faci turul aici, nu?" Spuse, atunci când se opri în loc şi aruncă ceea ce mai rămăsese din ţigară."Dacă vrei desigur." Completă, zâmbind cu căldura-i specifică.