everything's on fire.

[Evan F. Lovel]

• Steve se încruntă. Tipul ăsta era destul de dubios. Adică, nu se aştepta deloc să le ştie numele. Era ciudat şi nu îi plăcea situaţia. Însă ştia că acesta era singura lor şansă să ajungă înapoi, aşa că îşi ţinu gura închisă până când Merlin se întparse spre el.
  "Asta înseamnă că ne poţi ajuta sau nu?" întrebă băiatul nerăbdător.
  "Toate la timpul lor, băiete," zise Merlin, făcându-i cu ochiul.
  Steve se enervă. însă încercă să-şi ţină sentimentele în frâu. Îi venea să-l lovească pe Merlin.
  "Uite, nu ştiu dacă înţelegi, însă noi nu prea avem timp. Am vrea să mergem acasă, în timpul nostru," explică băiatul, făcând un pas în faţă.
  Vrăjitorul îl studie puţin, şi apoi spuse brusc:
  "În pivniţă e maşina de călătorit în timp. Dacă vreţi să luaţi ceva de acolo, toate şansele voastre pentru a vă întoarce sunt distruse."
  Cu acestea, se întoarse şi se duse pe o uşă care, credea Steve, că mergea la bucătărie. Spiriduşul le arată direcţia către pivniţă, iar Caroline şi Steve îl urmară.
  
  Pivniţa era destul de îngrijită, fără pânze de paianjen. Însă primul lucru care îţi sărea în ochi era faptul că acolo erau tot felul de armuri de aur, argint şi bronz. Cele de aur străluceau cel mai tare, cu toate că soarele nu bătea înăuntrul pivniţei.
  "Nu uitaţi, nu luaţi nimic," îi avertiză spiriduşul. "Maşina e chiar în spate."
  Şi cu astea, închise uşa şi îi lăsă singuri.
  Steve se uită în fundul pivniţei şi văzu maşina despre care era vorba. Se apropie încet de ea şi o privi cu atenţie. Deasupra unui buton roşu scria cu litere ciudate "Pornire".
  "Mergem acasă, Caroline," şopti băiatul, întocându-se spre fată şi luând-o de mână.