Never let me go

[Artimei N. Denver]

Mereu gata pentru ce? Doar o simpla plimbare care putea sa devina un real cosmar? Cu viata lui cu tot ce putea sa faca ea era gata sa merga cu el. Nu-l stia, nu avea nici cea mai mica idee despre el, iar el despre ea si totusi se comportau asa de parca s-ar cunostea de o viata. Cel mai importanta era relatia asta complicata, erau straini, dar in acelas timp nu puteau trai fara a ase gindi macar un minut unul la celalalt si viata parca era incompleta fara saruturile delicate.

Urca si el in masina, din clipa in care pusese miinile pe vlolan gindurile lui fugisera departe de lumea care-l inconjura, dar ea mai conta acum si destinatia finala. Sofatul era cea mai buna terapie pentru el personal. Viteza si adrenalina erau cele mai bune antidoturi impotriva stresului. Iesise destul de repede din spatiul vrajitorilor. Mereu urise sa stea in trafic asa ca nu se gindise macar sa mearga pe autostrada. O cotise pe un drum laturalnic, destul de ingust cu multe cotituri bruste, destul de periculos as putea spune, mai ales ca avea cel putin 150 km/h. Ii placea viteza si nu-i pasa de consecinte facea adesea multe lucruri nechibzuite, mai ales cind era in masina.