Never let me go

[Artimei N. Denver]

Era un raspuns cit se poate de dragut si dadea multe sperante. Fie ca vroia ea, fie ca nu, dar ea trebuia sa-l cunoasca mai bine, si cum o putea face daca nu faceau impreuna aceleasi lucruri. Facuse citiva pasi si ajunsese aproape de marginea stincii. Te-as ruga sa te urci la mine in spate. O sa ne jucam putin. Jocuri la extrime, o doza gigantica de adrenalina si ceva pe deasupra.

Isi scoase camasa si spera ca pe ea sa nu o deranjeze asta. Nu era el chiar de lepadat in privinta chestiilor legate de frecventarea salii de sport. Avea nevoie sa depuna efort fizic tunci cind capul era plin de ginduri inutile bune de aruncat la gunoi si nu stia cum sa o faca.