overdose.

[Victor A. Olivier]

• Rasufla usurat cand auzi ca fata nu alesese sa ramana cu Kurt, insa in acelasi timp, se intrista pentru ea. Ii era frica ca o sa ramana singura, pe cand lui, din contra, isi dorea sa fie singur. Nu era facut pentru compania oamenilor, si cu cat mai putini in jurul lui, cu atat mai bine.
  "Imi pare rau pentru tine, Ixie, insa sunt sigur ca nu esti singura si ca iti e si tie menit cineva, desi inca nu l-ai gasit. Cine stie, poate chiar acum stai de vorba cu el"
  
  Incepu sa rada cand isi auzi propriile cuvinte, si se intreba cum de asa ceva era posibil. El si Lexie? Desi suna plauzibil, i se parea ca erau mult prea diferiti. Se uita vinovat inspre sticla aratata de fata, si zambi trist.
  "Ah, asta. Este ceva intre ereditate si viciu. Mama nu, dar si tata si bunicul au fost alcoolici, ca sa nu zic betivi, si din cauza asta au avut mari probleme. Bunicul a pierdut multe proprietati, iar tata a omorat-o pe mama, cand a prins-o in pat cu unul din amantii ei, iar acum el e la Azkaban. Poate o sa-l vizitez intr-o zi. Iar viciu...ma pot lasa oricand vreau eu, dar imi cam lipseste vointa. Imi place cum ma simt atunci cand nu mai simt nimic, daca ma intelegi. Ma deconectez total de la aceasta lume, dar nu e vorba ca nu sunt fericit."