overdose.

[Victor A. Olivier]

• Intrebarei ei il puse, ce-i drept, in dificultate. Nu realizase pana acum modul in care vorbea despre oameni, insa isi dadu seama ca avea dreptate.Nu se mai considerase ca facand parte dintre oameni de mult timp. Chiar foarte mult timp, poate inca de cand era la scoala. Intr-un final, isi dadu seama ca stia raspunsul.
  "Nu e vorba ca nu sunt om, doar ca nu ma consider omul acesta. Ca toti ceilalti. Eu gandesc altfel decat voi, si poate, fara sa ma laud, superior. Am alte aspiratii decat voi, de aceea nu pot sa zic ca sunt ca si voi."
  
  Facu o pauza, inhaland aerul rece al noptii, abia atunci simtind cat de rece devenise.
  "Urasc oamenii, fiindca m-au condamnat fara motiv. Aveam 15 ani, eram cel mai stralucit elev al scolii, iar cand m-am decis sa renunt, mi s-au inchis toate usile."
  
  Anormal, incepea sa vorbeasca mult mai mult decat de obicei, si nu-i prea placea, insa nici nu-i displacea. Se simtea confuz si amortit, dar stia ca nu era de la bautura. Insa nici nu stia de la ce.