halos fail to glisten

[Ivy Thibault]

• Ivy pufni.
  "De parcă m-aş mai apropia eu la mai mult de douăzeci de mile de trădătorul ăla," spuse Ivy, cu o faţă plină de ură, printre dinţi. "Poate doar când mă voi hotărî că a trecut prea mult timp şi să îl ajut să scape de el însuşi, omorându-l în somn."
  Ultima parte o spuse încet, şi nu ştia sigur dacă o auzise Kurt sau nu. Toată vinovăţia, frica sau ce mai era de dinainte era acum trensformată într-o ură profundă pentru Michael Stark. Din cauza lui se întâmplaseră toate astea. El fusese de vină pentru tot. Nu putea să suporte.
  
  Inspiră aer adânc în piept, încercând să se calmeze. Kurt ştia mai bine decât toţi că îi sărea ţandăra uşor, iar acum Mike întrecuse orice măsură. Aşa că se prinse de umărul lui şi încercă să se convingă că nu ar fi cel mai bun lucru de făcut să meargă la Mike acasă şi să folosească toate metodele de tortură pe el.
  
  "Dacă e rănit cineva, jur că..."
  Însă nu îşi termină propoziţia, neputând să o continue. Dacă i s-ar fi întâmplat cuiva ceva, Mike ar fi fost cel mort în următoarea zi. Spera că şi Kurt era de acord, pentru că nu putea face asta singură.
  "Sunt toţi aici? Sau au plecat? Freyja..."
  Venise aşa de sigură pe ea şi acum se agita ca o cloşcă aproape de foc, căutându-şi puii. Habar nu avea ce se întâmplase şi mintea îi era prea înceată pentru a face sens la tot. Singurul lucru care devenise clar era că Kurt nu o învinovăţea şi că o mai iubea, ceea ce era cam singurul lucru de care avea nevoie.