Perfect for me

[Wanda J. Bennet]

• Il urma indeaproape pana pe strada goala, masinile nu mai circulau la ora aceea aproape deloc deci se puteau destinde oricat voiau. I prinse mana intr-a ei si isi incleste degetele cu ale lui. Ajunsera practic in mijlocul soselei, chiar daca soseaua era luminata de felinare in rest era bezna. Era tarziu, insa nu-i pasa. Daca era cu el avea totul sub control si era perfect, o lume unde erau doar ei doi.
  
  Simtea caldura corpului lui cand se lipi instantaneu de el si isi puse mainile in jurul gatului lui. In momentul asta voia doar sa viseze si sa fie ei doi, doi perfecti intr-un cadru imperfect. Surase scurt cand i auzi vorbele si deja isi imagina cum erau doar ei doi intr-un loc pustiu, intr-o padure uitata de lume doar ei doi indragostiti in mijlocul naturii. Era un peisaj superb si deja voia sa fie acolo. Il lipi mai tare de corpul ei, se simtea in siguranta in prezenta lui..il iubea, il iubea de cum treceau secundele, minutele, zilele, anii..nu conta, oricat trecea il iubea din ce in ce mai multe.
  
  - Stii ce simt eu? Faptul ca ne completam unul pe altul perfect. Suntem doi perfecti intr-un cadru imperfect si nu conteaza unde sunt sau cand, daca sunt cu tine imi ajunge atat.